Summitul NATO găzduit de Turcia pare să marcheze mai mult decât o reuniune diplomatică. El transmite un semnal geopolitic: centrul de greutate al Europei și al flancului estic se deplasează din nou către Bosfor. Dacă în ultimele decenii Berlinul, Parisul și Bruxelles-ul au dominat agenda europeană, realitatea strategică împinge din nou atenția către Marea Neagră, Orientul Mijlociu și Mediterana de Est.
Turcia nu mai este doar un stat aflat la periferia Europei. Poziția sa geografică, controlul strâmtorilor Bosfor și Dardanele, capacitatea militară și rolul de mediator între Occident și lumea musulmană îi conferă o influență pe care puține state o pot egala. Faptul că liderii NATO s-au reunit la Istanbul nu este doar o alegere logistică, ci și recunoașterea faptului că multe dintre marile crize ale prezentului se intersectează în jurul Turciei.
În același timp, relația dintre Statele Unite și Ankara pare să intre într-o nouă etapă. Cooperarea militară, inclusiv discuțiile privind noi achiziții de aeronave și consolidarea capabilităților aeriene ale Turciei, poate fi interpretată ca parte a unei recalibrări strategice americane în regiune. Într-un Orient Mijlociu marcat de tensiuni persistente, Washingtonul are nevoie de un aliat regional puternic, capabil să dialogheze atât cu statele NATO, cât și cu actorii din vecinătatea sa.
Această evoluție nu trebuie privită automat ca o diminuare a relației privilegiate dintre Statele Unite și Israel. Mai degrabă, ea poate reprezenta o încercare de echilibrare a arhitecturii de securitate din regiune, în care Turcia ar putea juca un rol mai important în gestionarea dosarelor privind Siria, Iranul, Caucazul și securitatea energetică.
În acest context, un detaliu aparent protocolar a atras atenția. În fotografia oficială a summitului, președintele României, Nicușor Dan, împreună cu soția sa, au fost poziționați în spatele președintelui Recep Tayyip Erdoğan și al președintelui Donald Trump. Protocolul fotografiilor oficiale poate fi influențat de numeroși factori și nu trebuie interpretat automat ca un mesaj politic deliberat. Totuși, imaginile oficiale sunt adesea analizate și din perspectivă simbolică. Pentru mulți observatori, această poziționare poate sugera rolul României de stat aflat în proximitatea noului centru strategic al flancului estic, fără a ocupa încă un loc în cercul restrâns al marilor decidenți.
România are însă șansa de a transforma această proximitate într-un avantaj. Poziția la Marea Neagră, apartenența la NATO și Uniunea Europeană, infrastructura energetică și viitoarele proiecte de transport îi pot conferi un rol esențial în noua configurație geopolitică. Pentru aceasta este nevoie de o politică externă activă, de investiții în apărare și de consolidarea parteneriatelor strategice.
Istoria are uneori un mod surprinzător de a se repeta. Constantinopolul a fost, timp de peste un mileniu, centrul politic și economic al Europei de Răsărit și puntea dintre Occident și Orient. Astăzi, fără a reînvia vechiul Imperiu Bizantin, Istanbulul pare să-și recapete o parte din această centralitate strategică. Nu prin ziduri și armate imperiale, ci prin diplomație, geografie și capacitatea de a deveni locul în care se întâlnesc interesele marilor puteri. În această nouă „renaștere a Constantinopolului”, România are oportunitatea de a fi mai mult decât un simplu spectator. Ea poate deveni unul dintre actorii importanți ai noului echilibru de putere din Europa de Est.
Daniel Udrescu - CPA, Expert Contabil Judiciar, Auditor
